Un an fara Tic…

Azi  se implineste un an de cand Tic, sau Ticulet cum imi placea mie sa il alint a ajuns in imparatia Lui Tata.

Un an ,… in care desi fara tata, nu fara Tata, un an plin de tot felu de incercari… dar si de binecuvantari.

Un an cu dureri si cu bucurii, un de doliu dar si de veselie.

totusi primul an din multi alti ce vor mai veni…. 😦

ma gandesc ce as putea sa va povestesc despre Tata meu, am asa multe de zis.

Incepand de la miracolul nasteri si vietii sale de pana la 64 de ani … ani in care daca ma uit nu pot sa nu vad minunea purtari de grije a Dumnezeului cel Adevarat.

Tatal meu, s-a nascut in timpul celui de al II-lea Razboi Mondial,  chiar pe linia frontului, printr gloante si obuze, tunuri si armate, intr-o pivnita in toamna anului ’44. Pana la 3 ani nu a putut umbla din cauza unei boli cu care s-a nascut – hidroencefalita-congenitala. In ciuda acestei boli care afecta activitatea cerebrala, pot zice ca tata a fost un geniu. Avea o memorie de elefant, stia sa iti zica orice sat din romania unde se afala, numarul de locuitori si pe cativa ii stia si cu numele …majoritatea oraselor lumi, cam tot ce tine de geografia fizica a lumi… munti mari … capitale state…. istorie …. dar pasiunea lui era de departe anatomia mai ales anatomia comparata om anaimal – pasinue ce a primit-o in scoala de la unul dintre profesorii sai. Tata iubea muzica si putea sa planga foarte usor daca auzea o muzica cu adevarat de calitate, adora viaora si stia sa iti zica dupa sunetul ei ce fel de viara e, daca e nou sau nu…iubea poezia si stia multe pe derosta inca din copilarie. Visul lui era sa ajunga sa vada lumea si a vazut o parte din ea prin mine si surorile mele, desi avea pasaport … nici el si nici mama nu a reusit sa il foloseasca niciodata.  Luna lor de miere a fost un circuit cu aventuri de calatorie si parcurs cam toate locurile importante din romania cu un singur bilet de tren (in circuit).

Iubea telecomunicatiile mai precis codul morse – asta cred in mod special auzului ff fin pe care il avea. Visa sa ajunga in armata la telecomunicatii, dar boala nu l-a lasat. Visa sa ajunga medic veterinar … dar .. din cauza sistemului politic si a celui de admitere la facultate … a fost respins.

A fost un om cu multe vise frante. dar totusi un om ce nu a renuntat sa viseze, si mai ales ne-a invatat pe noi sa visam. Am invatat sa visez de la el. Am invatat sa iubesc frumos si arta, muzica buna si limbile straine, caltorile si geografie, toate astea le-am invatat de la el.

Imi amintesc si acum cum ma lua la intrebari de cand eram mica: ia zi-mi stii unde e insula …..? dar zi-mi denumirea asta e de rau de munte de oras?  el stia intotdeauna raspunsul… iar eu … de multe ori chiar si in facultate nu il stiam.

Taticul meu avea un dar ceres – al vindecari zic eu- facea masaj si locurile si modul in care facea el masaj nu doar ca te faceau bine da ii facea bine inclusiv lui. Eu vorbeam mult despre asta … dar pana nu am experimentat eu puterea pe care Dumnezeu i-a dato nu chiar credeam. Dadusem una buna cu capul de tocul usi noastre… si nu mai puteam sa imi misc gatul … 3 ore de masaj si durerea infernala a trecut… ma simteam asa bine incat am amanat mersul la urgenta pana in ziua urmatoare … si oricum radiografia a aratat ca nu era nici un os rupt sau fisurtat.  Tata avea un dar.

Mi dor de el. Mi dor de imbratisarea lui si sa imi zica ca ma iubeste.

De cand sunt am mers de mana cu tata, pe deoparte pentru ca el avea nevoie de ajutor, din cauza boli, dar pedealta parte pentru ca ne placea la amandoi. De mana cu tata eram in siguranta.

Dar stiu ca sus in Cer am un Tata ce isi lasa in fiecare zi imbratisarea Lui peste mine si ma inconjoara pe dinapoi si pe dinainte, iar Dragostea Lui nu ma paraseste niciodata. O vad, o simt o traiesc in fiecare zi. Si acum sunt bucuroasa. Si Tata ma ia de mana de atatea ori, si uneori ma duce pe drumuri pe care nu as vrea sa merg, dar nu ma lasa niciodata de mana.

Acu astept revederea ….

Reclame

2 răspunsuri

  1. draga Clau,
    imi amintesc ce fain ne povestea taticul tau lucruri din tinerete atunci cand veneam la tine in vizita. imi placea enorm sa-l ascult povestind. si avea si umor!

    • da … avea un stil a lui de a povesti … si el si bunicu mai ceva …
      am mostenit si eu pasiunea pt a povesti … asa de la bunicu.. taticu …. si o ajuns pana la mine …. da nu cu aceeasi intensitate 😀 …. din pacate sau din fericire inca ma mai gandesc 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s